ATACUL DE PANICĂ Explicat: De La Frică La Înțelegere

 

Atacul de panică este un episod intens de frică și disconfort extrem care poate apărea brusc și fără o cauză evidentă. Printre simptomele comune putem enumera: palpitații, transpirație excesivă, dificultăți de respirație, dureri în piept sau abdominale, amețeli, amorțirea mâinilor sau picioarelor și o teamă profundă fie de moarte, fie de a pierde controlul. Dacă ai experimentat deja un astfel de episod probabil că explicațiile de mai sus ar putea părea neînsemnate în comparație cu trăirile tale din acele momente. În cazul în care nu ai experimentat niciodată un astfel de episod, s-ar putea să pară haotic și greu de înțeles. Indiferent de situație, știu că nimic nu ne sperie mai tare decât teama de imprevizibil, de lucruri pe care nu le putem anticipa și controla!

Atacul de panică este precum un supererou al corpului nostru, dar care alege momente nepotrivite pentru a intra în acțiune!

Așadar, am ales să îți vorbesc despre acest subiect într-un mod simplu și direct. Nu vei găsi aici nici cinci metode pentru a „rezolva” atacurile de panică, nici zece tehnici extraordinare pentru prevenirea lor. În schimb, îți propun următoarea perspectivă: ATACUL DE PANICĂ CA MECANISM ÎNNĂSCUT CU ROLUL DE A NE PROTEJA.

Mai departe, pentru a argumenta această perspectivă, vreau să chem în ajutor amigdala – această secțiune în formă de migdală din creierul nostru care este responsabilă de gestionarea pericolului și a situațiilor de criză. Deși mică, această parte are un rol important în momentele de pericol. În fața unei amenințări, trebuie să reacționăm rapid și instinctiv, fără timp să analizăm. Atunci putem observa complexitatea și inteligența corpului nostru: amigdala se activează și ordonă creșterea ritmului cardiac pentru a accelera circulația sângelui și a îmbunătăți oxigenarea creierului.

Mai mult, corpul nostru alocă resursele către organele care sunt cruciale pentru a face față situației de pericol. Spre exemplu, pielea nu joacă un rol esențial în aceste momente, așa că sângele este redirecționat către alte părți ale corpului unde este mai necesar, ceea ce explică de ce devenim palizi atunci când ne temem. De asemenea, mușchii implicați în alergare primesc mai mult sânge pentru a fi pregătiți, în timp ce mușchii care ajută la menținerea poziției devin mai slabi. Aceasta poate explica de ce ne simțim slăbiți înainte de un examen sau interviu: corpul nostru percepe o primejdie și se pregătește să fugă.

Este încurajator să afli câte face corpul tau pentru a te proteja înainte ca tu să poți conștientiza un risc, nu? În cazuri de urgență, precum un cutremur sau un accident, acest mecanism poate fi esențial pentru supraviețuire. Dar ce se întâmplă când aceste reacții, perfect normale în situații de risc, sunt declanșate într-un context nepotrivit? Ai ghicit, atacul de panică! Pregătirile ordonate de amigdala nu se concretizează în realitate și nu își găsesc aplicabilitatea, astfel le resimțim ca simptome si devin copleșitoare. Poți experimenta senzații intense, cum ar fi impresia că ai probleme cu inima, că îți pierzi vederea, că vei țipa sau că vei pierde controlul și vei înnebuni. Toate acestea sunt trăiri reale care pot apărea.

Cum acționăm

Prin urmare, atunci când ești alături de cineva care are un atac de panică, evită să îi spui că exagerează. În loc de asta, ajută persoana respectivă să se simtă în siguranță prin aplicarea unei tehnici de ancorare. Poți alege un obiect din jurul tău și îi concentrați-vă pe el timp de câteva minute. Cere-i celuilalt să observe detaliile, culorile și texturile. Readucerea focusului pe prezent se poate face și printr-o plimbare scurtă sau întinderi ușoare ale mușchilor pentru a reduce tensiunea fizică. În cazul în care te confrunți chiar tu cu un atac de panică, reține că este o reacție fiziologică normală și că nu există riscul de moarte. Este un mecanism construit în noi pentru a ne proteja, astfel încât nu poate să te rănească. La fel de important este să știi că durata unui atac de panică este în general între 3 și 5 minute. Ajută-ți sistemul nervos să se calmeze prin tehnicile descrise mai sus sau alte metode ancorare si relaxare. De data acesta înțelegi ce se petrece cu corpul tău, ști că va trece rapid și că ai unelte pentru a interveni.

Teama de un nou atac de panică

Am stabilit că un atac de panică are o durată scurtă de timp și este un mecanism natural creat pentru a ne proteja. Cele câteva minute sunt atât de intense și neplăcute încât ne dorim să nu mai trăim niciodată un astfel de episod. Această frică de a avea un alt atac de panică poate duce la o temere constantă de repetare a atacurilor. Cu cât te temi mai mult de posibilitatea unui nou atac, cu atât nivelul tău de stres crește și poate contribui la intensificarea simptomelor și la declanșarea unui atac de panică viitor. Observi cum teama de atacurile viitoare creează un cerc vicios: frica generează stres, iar stresul crește probabilitatea de apariție a altor atacuri. Amigdala are șanse mai mari să apese butonul de alarma în situații în care nu este nevoie atunci când este expusă la stres prelungit. Prin urmare, îmi continui pledoaria pentru o înțelegere mai clară a atacurilor de panică, concluzionând că partea complicată nu este atacul de panică în sine, ci teama pe care o generează.

Când cerem ajutor

Dacă ai experimentat un atac de panică, știu că a fost neplăcut și înspăimântător. Totuși, vreau să îți amintesc că ești în siguranță acum. Cum este pentru tine să înțelegi că ceea ce ai experimentat nu este ‘un atac străin’ și neașteptat, ci o eroare generată atunci când sistemul tău nervos este obosit și tensionat de diverși factori (biologici, psihologici sau de mediu) din viața ta? Simți liniște conștientizând că reducând nivelul de stres din viața ta, poți reduce și șansele unui viitor atac de panică?

Pe de altă parte, dacă ai experimentat deja mai multe astfel de episoade și ai o teama continuă că ele se pot repeta, este timpul să consulți un specialist. Un alt indicator semnificativ este atunci când după un atac de panică te simți anxios cu orele, având impresia ca acel moment se prelungește la nesfârșit. Este esențial să înțelegi că un psihoterapeut nu va elimina atacurile de panică, deoarece acestea sunt reacții naturale ale organismului nostru și nu pot fi îndepărtate. Scopul terapiei este să abordeze frica persistentă legată de atacuri și să ofere instrumente pentru o mai bună gestionare a acestei temeri. Cu timpul și răbdarea necesară, vei putea să identifici și să îndepărtezi alți factori de stres care contribuie la situația actuală. Fricile persistente și traumele nerezolvate generează o stare constantă de vigilență, care produce tensiune în corp. Această tensiune poate fi interpretată de creier ca un pericol real, activând astfel sistemul nostru de apărare.

Acest subiect este cuprinzător și poți găsi o mulțime de informații la doar un click distanță. Te încurajez să citești mai mult dacă simți nevoia de detalii suplimentare. Pentru mine, a fost o adevărată revelație să realizez că aceleași reacții pe care le am în timpul unui atac de panică sunt cele care mă ajută să mă feresc de pericol. E ca și cum corpul meu ar fi un supererou, doar că uneori își alege momentele nepotrivite pentru a-și demonstra abilitățile! Așa că, am dezvoltat o înțelegere mai mare pentru atacul de panică și, ca dovadă, sunt acum “avocatul” lui, explicând motivele și scuzele lui cu entuziasm.

Toate acestea fiind spuse, este important să privim atacul de panică nu doar ca pe niște simptome ce trebuie gestionate, ci și ca pe niște semnale ale unor nevoi emoționale și relaționale profunde. Psihoterapia îți oferă cadrul necesar pentru a explora aceste nevoi sau pentru a reduce nivelul de stres din viața ta.