În Termeni Simpli, Despre Lucruri Complicate.

SUFLETUL – este esența, spiritul, sinele, conștiința (alege un cuvânt în funcție de cum vezi tu lumea), cine suntem în mod fundamental, ceea ce nu poate fi observat, ci doar trăit.

MINTEA – este o unealta, un instrument – ea interpretează, organizează, proiectează.

CORPUL – este cel care conține sufletul și prin care noi reușim să experimentăm lumea.

Pornind de la “definițiile” de mai sus, îți spun că atunci când ne trăim viața cu scopul de a satisface nevoile minții (vocea aia care caută validare, confort, distragere) facem lucrurile greșit (părerea mea, bineînțeles!)

Atunci când TU (sufletul/spiritul/sinele/conștiința) nu setezi direcția, mintea ta o va face în locul tău.

Busola după care se ghidează creierul tău are ca NORD siguranța, tradusă prin atașamentul față de cunoscut și predictibilitate. Mintea va alege mereu familiaritatea, chiar dacă nu duce nicăieri sau doare. Aceasta este limitarea din fabrică: creierul este un motor predictiv. El bifează ca pozitiv când reușește să “prezică” în mod corect ceea ce urmează. Ce mai contează că tu te dai cu capul de aceeași pereți și te doare, când el a știut EXACT că asta se va întâmpla? Bifăm pozitiv, cum am zis…

Trăiești ghidat de o unealtă. Una smart ce-i drept, dar este o unealtă!

Acțiunile și deciziile tale sunt ghidate de nevoia de siguranță, frici și tipare vechi – toate astea pentru că direcția este setată de instrument și nu de TINE.

Instrument care, dacă nu e folosit conștient, începe să preia el controlul pentru că cineva trebuie să și conducă, nu?

Ce face corpul în tot acest timp?

Ei bine, el este cel care știe tot ce se întâmplă, “ține scorul” și resimte lipsa ta ca simptom.

Oboseala, tensiunea, stresul și chiar lipsa sensului și a ta îl ajung din urmă. Acesta e momentul în care el începe sa îți dea semnale.

În acest punct, deja discutăm despre o ființă fragmentată: o viață trăită pentru a liniști mintea, un spirit rătăcit și un corp care suferă.

Și nu, mintea NU este personajul negativ în toată “drama” expusă de mine. Mintea face ce știe ea mai bine și cum știe ea mai bine în lipsa unei alternative. Ea a preluat rolul ăsta pentru că TU nu ești acolo să îl îndeplinești, sa îl trăiești!

Unde ești? Asta este o întrebare pentru tine, fiecare avem propriile rătăciri…

Orice unealtă poate fi șlefuită, recalibrată și adusă la o formă optimă. Numai că pentru asta, ai nevoie sa te aduci pe tine acasă.

Fie că nu te mai găsești printre frici, oboseală și stres, fie că ești pierdut/ă între ecrane și inundat/ă de un flux continuu de informație sau că pur și simplu ești prins într-o buclă de genul job – casă – weekend, primul pas este să te oprești și să înțelegi care este Nordul tău.

Suntem minte, corp și suflet – simpla clarificare a acestei alcătuiri îți poate schimba perspectiva și te poate ajuta să te raportezi diferit la propria viață.

TU NU EȘTI MINTEA TA – pornește de aici și restabilește contactul cu tine.

Din spațiul ăsta te invit să călătorești către tine, o să îți placă, promit!