O Viziune Actualizată Asupra Creierului Uman

Imaginează-ți o entitate care trăiește într-un univers închis în care tot ceea ce știe despre realitate provine din simțurile sale - depinde de aceste simțuri pentru a îi trimite semnale despre lumea externă (mediul tău) și cea internă (corpul tău). Acesta este creierul tău, supraviețuiește adaptându-se continuu la aceste două medii (intern și extern). El …

Creierul-Uman

Imaginează-ți o entitate care trăiește într-un univers închis în care tot ceea ce știe despre realitate provine din simțurile sale – depinde de aceste simțuri pentru a îi trimite semnale despre lumea externă (mediul tău) și cea internă (corpul tău). Acesta este creierul tău, supraviețuiește adaptându-se continuu la aceste două medii (intern și extern). El nu poate controla spațiul exterior, dar poate manipula corpul și, astfel, menține în echilibru condițiile interne (prin temperatura corpului, nivelul de glucoză). Acest proces se numește HOMEOSTAZIE. Când apar provocări și condiții schimbătoare, creierul tău ajustează funcțiile organismului pentru a răspunde și a preveni disfuncțiile – acest proces se numește ALOSTAZIE. Observi cum creierul nostru este profund interconectat cu corpul nostru? Fără sistemul nervos care să transmită semnalele de la și către creier, cele două procese de homeostazie și alostazie nu ar fi posibile, iar noi ca întreg nu am reuși să ne adaptăm și să navigăm prin viață. În rândurile următoare, îți voi prezenta o nouă paradigmă în înțelegerea funcționării creierul. Vom discuta dincolo de explicația creierului triunic care împarte creierul în trei părți: creierul reptilian (responsabil de funcțiile de bază și instinctuale, cum ar fi supraviețuirea), sistemul limbic (responsabil de emoții și motivații), neocortexul (responsabil de gândirea rațională). O viziune actualizată privește creierul ca un sistem interdependent care reglează emoțiile, gândirea și adaptarea prin predicție și interacțiuni sociale (Steffen et al., 2022).

Predilecția Pentru Predictibilitate

Până nu demult, creierul era considerat ca această ‚mașinărie’ care reacționează pasiv la informațiile senzoriale din mediu, procesându-le în timp real. Însă, studiile recente arată că, de fapt, creierul creează constant predicții pentru a înțelege lumea și a reduce discrepanțele dintre așteptările sale și realitatea percepută prin simțuri (Nave, Deane, Miller and Clark, 2020). O perspectivă bună este să îl privești asemenea unui „generator activ de idei”, care folosește experiențele anterioare pentru a estima probabilitatea ca un anumit stimul să fie real sau relevant (Barrett et al., 2015). Informațiile noi sunt comparate cu predicții deja existente (reticența la nou are mai mult sens acum, nu?). 

Creierul nu doar percepe, ci anticipează activ! Acum revino la entitatea pe care ne-am imaginat-o la început în cutiuța ei încercând să facă sens de mediul în care este. Crezi că percepe realitatea exterioară în mod obiectiv?

Predicțiile noastre, modelate de trecut, se interpun între noi și ceea ce percepem din exterior:

FILTRU-PERCEPTIV

Totodată, această perspectivă te ajută să înțelegi iluziile perceptive, biasurile (erorile) cognitive și modul în care ne menținem convingerile despre lume.

Creierul Nu Are Funcția De A Te Face Fericit!

Dacă te întrebi de ce creierul nostru funcționează pe baza predicțiilor, răspunsul este unul simplu: pentru a economisi energie și a lua decizii rapide. Dacă fiecare experiență ar fi procesată ca fiind complet nouă pur și simplu nu ar fi eficient. Prin urmare, creierului tău creează și actualizează continuu modele predictive ale lumii pentru a ghida comportamente adaptative (Van den Bergh et al., 2009; Paulus et al., 2019). Scopul lui este de a reduce diferența dintre ceea ce se așteaptă să se întâmple și ceea ce îi transmit simțurile că este realitatea (Nave et al., 2020).

Creierul optimizează comportamentul pentru a se asigura că supraviețuiești. Te invit aici să observi diferența de nuanță între A SUPRAVIEȚUI și A TRĂI:

Supraviețuiesc = Exist

Trăiesc = Simt Împlinire.

Din punctul meu de vedere, este esențial să înțelegem „setările de bază” ale biologiei noastre. Pentru o viață plină și cu sens avem nevoie să respectăm nevoile corpului nostru pentru că el ne asigură siguranța fizică, dar și să conturăm o direcție personală, să adăugăm propria noastră setare care ne aduce fericire. Ceea ce face totul și mai special este faptul că fiecare dintre noi are propria sa „setare” unică și putem ALEGE direcția pe care să o urmăm. Există două opțiuni: lăsăm viața să ni se „întâmple” și ne limităm la supraviețuire sau decidem să trăim cu adevărat, oferindu-i creierului nostru obiective care merg dincolo de adaptare. Putem aplica cea de-a doua variantă prin educație, inițiativă, acțiune și cultivarea unor obiceiuri care ne conduc spre drumul ales. Fără educație este greu să alegi TU o direcție, fără inițiativă și acțiune rămânem blocați, iar fără obiceiuri bine imprimate riscăm să renunțăm. În fond, FERICIREA nu este o setare implicită a creierului tău, dacă îl lași doar pe el la cârmă nu îți este garantată o viață împlinită. Uneori, nu îți este garantată nici sănătatea pentru că, lăsat singur, creierul poate produce erori – de aceea îl completăm cu un corp și spirit (ori suflet, conștiință – alege tu cuvântul potrivit pentru tine). Ia o pauză și reflectă câteva minute asupra acestui concept: tu compus din minte, spirit și corp. Cum se simte asta pentru tine? Le simți în armonie? Crezi că una dintre părți primește mai multă atenție? Într-o zi obișnuită te îngrijești de toate aceste aspecte ale tale?

 Reușim Să Fim Obiectivi În Percepția Propriului Corp?

În prima parte, am discutat despre modul în care interpretăm mediul înconjurător, folosind atât informațiile obținute prin simțuri, cât și propriile modele predictive interne formate prin experiență. Concluzia fiind că fiecare dintre noi are o viziune personală și subiectivă asupra realității din jur. Mai departe, îți propun să analizăm modul în care înțelegem lumea noastră interioară.

Procesul de scanare a propriului corp (bătăile inimii, nivelul de oxigen, senzația de foame, etc) se numește INTEROCEPȚIE și este strâns legat de trăirile emoționale (Zaki et al., 2012, Weng et al., 2020). Procesul de interocepție ne ajută să conștientizăm când sistemul nostru nervos este dereglat și să răspundem corect la stimulii exteriori (Quadt et al., 2018). Conștientizarea corpului nostru ne ajută să detectăm din timp semnele de stres sau anxietate, astfel încât să putem interveni înainte ca acestea să ne copleșească.

Cum poți îmbunătăți abilitatea de a fi atent la aceste semnale ale corpului?

Insula este una dintre regiunile esențiale ale creierului pentru procesarea predictivă a informațiilor interoceptive (Ainley et al., 2016; Feldman-Barrett et al., 2017). Totodată, insula este considerată singura structura neuronală influențată de toate tipurile de meditație, de la cea de focalizare a atenției, meditația pe bază de mantră sau meditația de iubire și compasiune (Fox & Cahn, 2020). Prin urmare, practicile de mindfulness constituie un antrenament excelent în rafinarea procesului interoceptiv.

Când creierul interpretează senzațiile din interiorul corpului nostru în mod distorsionat, pot apărea tulburări de sănătate mintală precum depresie, anxietate și tulburări de alimentație (Dantzer et al., 2008; Chen et al., 2021; Nord & Garfinkel, 2022). Este cunoscut faptul că persoanele cu anxietate ridicată sunt mult mai sensibile la semnalele corpului lor. Sunt mult mai conștiente de fiecare bătaie a inimii sau schimbare a tensiunii arteriale, ceea ce le poate amplifica frica (Craig, 2002; Mallorquí-Bagué et al., 2014). De asemenea, specialiștii observă conexiunea dintre procesul disfuncțional în care creierul înțelege stările corpului cu depresia (Paulus & Stein, 2010). Aș menționa aici că este complicat de determinat cauzalitatea: dacă depresia afectează modul în care creierul percepe și interpretează senzațiile corporale sau dacă aceasta rezultă tocmai din predicțiile eronate ale creierului despre starea internă a corpului. Se aprofundează și mai mult subiectul atunci când autori precum Barca și Pezzulo (2020) propun că persoanele cu anorexie pot căuta să creeze o stare de control și predictibilitate asupra propriului corp, utilizând restricțiile alimentare pentru a reduce incertitudinea resimțită față de stările interne. Toate acestea sunt teorii propuse în urma unor cercetări și te încurajez să citești mai mult și să îți formezi propria opinie. Însă, nu pot să nu subliniez că se conturează o perspectivă valoroasă care poate aduce beneficii și abordări noi în aplicațiile clinice.

Mă întreb, cum se manifestă, oare, în alte aspecte ale vieții noastre această nevoie de a ști ce urmează?

Te las cu întrebarea asta și cu promisiunea de a reveni cu un articol care continuă același fir, un fir pe care îl folosesc cu intenția de a te ghida în călătoria către tine. Data viitoare îți voi vorbi despre emoție!

 

Referințe

Ainley, V., Apps, M.A., Fotopoulou, A. and Tsakiris, M., 2016. ‘Bodily precision’: a predictive coding account of individual differences in interoceptive accuracyPhilosophical Transactions of the Royal Society B: Biological Sciences371(1708), p.20160003.

Barca, L. and Pezzulo, G., 2020. Keep your interoceptive streams under control: An active inference perspective on anorexia nervosa. Cognitive, Affective, & Behavioral Neuroscience20, pp.427-440.

Barrett, L.F. and Simmons, W.K., 2015. Interoceptive predictions in the brain. Nature reviews neuroscience16(7), pp.419-429.

Barrett, L.F., 2017. The theory of constructed emotion: an active inference account of interoception and categorization. Social cognitive and affective neuroscience12(1), pp.1-23.

Craig, A.D., 2002. How do you feel? Interoception: the sense of the physiological condition of the body. Nature reviews neuroscience3(8), pp.655-666.

Chen, W.G., Schloesser, D., Arensdorf, A.M., Simmons, J.M., Cui, C., Valentino, R., Gnadt, J.W., Nielsen, L., Hillaire-Clarke, C.S., Spruance, V. and Horowitz, T.S., 2021. The emerging science of interoception: sensing, integrating, interpreting, and regulating signals within the selfTrends in neurosciences44(1), pp.3-16.

Dantzer, R., O’connor, J.C., Freund, G.G., Johnson, R.W. and Kelley, K.W., 2008. From inflammation to sickness and depression: when the immune system subjugates the brainNature reviews neuroscience9(1), pp.46-56.

Fox, Kieran C. R., and B. Rael Cahn, Meditation and the Brain in Health and Disease, in Miguel Farias, David Brazier, and Mansur Lalljee (eds)The Oxford Handbook of Meditation, Oxford Library of Psychology (2021; online edn, Oxford Academic, 14 Mar. 2019)

Mallorquí-Bagué, N., Garfinkel, S.N., Engels, M., Eccles, J.A., Pailhez, G., Bulbena, A. and Critchley, H.D., 2014. Neuroimaging and psychophysiological investigation of the link between anxiety, enhanced affective reactivity and interoception in people with joint hypermobilityFrontiers in psychology5, p.1162.

Nave, K., Deane, G., Miller, M. and Clark, A., 2020. Wilding the predictive brain. Wiley Interdisciplinary Reviews: Cognitive Science11(6), p.e1542.

Nord, C.L. and Garfinkel, S.N., 2022. Interoceptive pathways to understand and treat mental health conditions. Trends in cognitive sciences26(6), pp.499-513.

Paulus, M.P. and Stein, M.B., 2010. Interoception in anxiety and depressionBrain structure and Function214(5), pp.451-463.

Paulus, M.P., Feinstein, J.S. and Khalsa, S.S., 2019. An active inference approach to interoceptive psychopathology. Annual review of clinical psychology15(1), pp.97-122.

Steffen, P.R., Hedges, D. and Matheson, R. (2022) The brain is adaptive not triune: How the brain responds to threat, challenge, and change, Frontiers.

Quadt, L., Critchley, H. and Garfinkel, S., 2018. Interoception and emotion: Shared mechanisms and clinical implications.

Van den Bergh, O., Brosschot, J., Critchley, H., Thayer, J.F. and Ottaviani, C., 2021. Better safe than sorry: A common signature of general vulnerability for psychopathologyPerspectives on Psychological Science16(2), pp.225-246.

Weng, H.Y., Lewis-Peacock, J.A., Hecht, F.M., Uncapher, M.R., Ziegler, D.A., Farb, N.A., Goldman, V., Skinner, S., Duncan, L.G., Chao, M.T. and Gazzaley, A., 2020. Focus on the breath: Brain decoding reveals internal states of attention during meditation. Frontiers in human neuroscience14, p.336.

Zaki, J., Davis, J.I. and Ochsner, K.N., 2012. Overlapping activity in anterior insula during interoception and emotional experienceNeuroimage62(1), pp.493-499.

Programare Online

Durează doar două minute pentru a face o programare online.


Luiza Dumitriu Cristu

Luiza Dumitriu Cristu