Flexibilitate În Determinare

Zilele astea m-am gândit mult la o alăturare interesantă de cuvinte: Flexibilitate în Determinare. Ele sună puțin ciudat împreună pentru că, inițial, le percepem ca fiind concepte opuse: asociem determinarea cu o direcție clară și perseverență, în timp ce flexibilitatea presupune deschiderea de a face schimbări și adaptabilitate.

Totuși, dacă privim mai profund flexibilitatea și determinarea sunt COMPLEMENTARE: ele compun acea abilitate de a fi focusat pe un obiectiv, dar de a nu rămâne blocat în planul inițial și metodele prin care ajungi acolo. Dacă ești doar determinat, riști să rămâi prins într-o direcție care nu mai funcționează, pe de altă parte flexibilitatea fără un scop poate duce la multe lucruri începute și niciodată terminate.

Mai departe, aș sublinia că, în contextul actual, capacitatea de a rămâne flexibil și hotărât în paralel devine o competență vitală. Spre exemplu, atunci când discutăm despre calitățile unui lider sau manager, capacitatea de a ajusta tactica fără a pierde din vedere obiectivul final este un criteriu esențial care face diferența între succes și eșec. Observând ce se întâmplă în jur, îmi dau seama că, în prezent, cu toții trebuie să ne dezvoltăm această calitate.

Am întâlnit părinți preocupați de viitorul copiilor lor, spunând adesea: „Nu știu în ce direcție să îl îndrum.” Le înțeleg pe deplin neliniștea; într-un mediu asemenea nisipurilor mișcătoare, a alege direcția potrivită pentru copil devine o provocare plină de incertitudini, pe care niciun părinte nu dorește să o înfrunte. Ceea ce poți face, însă, este să îi arăți copilului că disciplina, prin pași mici, dar constanți, poate conduce la realizări mari. Îl poți învăța valoarea organizării și importanța unei structuri clare. În același timp, îl poți încuraja să fie curios, să exploreze fără teamă și să persevereze în fața greșelilor. Cu siguranță, rolul adulților este să le ofere copiilor instrumentele necesare, nu să-i orienteze spre căi prestabilite. În opinia mea, printre cele mai valoroase resurse pe care le poți dezvolta la copilul tău se numără flexibilitatea în determinare. Astfel, pregătim copiii să facă față provocărilor viitoare cu încredere și resurse interioare puternice.

Să revenim la adulți! Îți propun să analizăm determinarea și flexibilitatea separat pentru a înțelege mai bine fiecare concept și rolul său.

Determinarea

În fond, aceasta înseamnă persistența în atingerea unui scop, indiferent de provocări. Ea este direct legată de disciplină și planificare. Gradul de determinare variază între persoane, de la cei care nu reușesc să stabilească obiective clare, la cei care au un scop final dar nu își delinează metodele, până la cei care știu exact cum să navigheze către țelul lor și, în cele din urmă, la cei care sunt atât de ambițioși încât pot deveni rigizi și încăpățânați. Această variație este rezultatul interacțiunii dintre factori psihologici, emoționali și de mediu.  De exemplu, vei fi mult mai perseverent atunci când ești ghidat de o motivație interioară sau de o pasiune, comparativ cu atunci când acționezi doar pentru a obține recunoaștere sau recompense externe. Dacă urmezi un drum doar pentru bani, iar acești bani nu îți aduc decât satisfacție materială, este posibil ca acel drum să fie mai scurt decât te așteptai sau să nu ducă nicăieri.

Poți ajunge să te simți prins într-un carusel al rutinelor repetitive, în care zilele par să se repete la nesfârșit.

Pe de alta parte, este posibil ca abilitățile de planificare și structurare să nu fie dezvoltate dacă nu ai avut un exemplu în familie care să te îndrume în acest sens sau dacă nu ai avut oportunitatea de a învăța aceste competențe pe parcursul educației tale. Un factor important este mediul din care faci parte, inclusiv locul în care lucrezi și cultura acelui loc. De asemenea, prietenii și familia joacă un rol crucial, având puterea de a încuraja sau de a descuraja. Dacă auzi frecvent expresii precum „nu poți face asta”, „ai nevoie de bani pentru a reuși” sau „ai grijă să nu…”, ar putea fi momentul să reevaluezi relațiile din jurul tău și să consideri impactul acestora asupra dezvoltării tale. Toate acestea, împreună cu teama de eșec și dezvoltarea rezilienței, sunt aspecte asupra cărora poți lucra în cadrul psihoterapiei. Determinarea este o trăsătură care poate fi cultivată, și niciodată nu este prea târziu pentru a începe să faci progrese în acest sens!

Flexibilitatea

Trebuie sa recunosc că, după compasiune, flexibilitatea este calitatea pe care o prețuiesc cel mai mult – capacitatea de a te adapta in funcție de circumstanțe. Aleg să privesc schimbările ca pe o provocare și să vin cu soluții noi, nu ca pe obstacole. Am auzit odată pe cineva spunând că ideile sunt atât de importante încât oamenii poartă războaie întregi pentru ele. M-am oprit să reflectez la această afirmație și am realizat că într-adevăr oamenii se atașează de idei și, uneori, chiar se identifică cu ele. Astfel că sunt dispuși să meargă (cu determinare!) până în pânzele albe pentru a le apăra. Acum, aș merge mai departe și aș spune că problema nu constă în idei, ci în ideile fixe – acele convingeri rigide care ne împiedică să acceptăm orice nu se încadrează în pătrățica frumoasă pe care am desenat-o cu atât de multă grijă.

Atunci când rămânem captivi în ideile noastre fixe, ignorăm posibilitatea de a învăța din perspectivele diferite și riscăm să generăm conflicte.

E ușor să predicăm despre flexibilitate, dar aplicarea ei este adesea o provocare pentru noi toți. Creierul nostru caută în mod natural predictibilitate, ceea ce face schimbările dificile, voi reveni cu mai multe despre acest subiect într-un articol viitor. Până atunci, vreau doar să știi că și flexibilitatea este un mușchi care se antrenează. Pentru a fi flexibil, trebuie să te simți liber, iar această libertate vine adesea dintr-o stare de siguranță și încredere. Încredere atât în tine, cât și în mediul în care te desfășori. Dacă nu te simți în siguranță sau dacă frica de eșec te paralizează, devine foarte dificil să navighezi cu flexibilitate printre obstacole. Practic, flexibilitatea vine dintr-o deschidere, din capacitatea de a-ți permite să explorezi alternative fără să simți că pierzi controlul sau că îți compromiți obiectivul.

Tu te simți în siguranță în mediul tău? Ai ritualuri sau activități care îți permit să-ți relaxezi corpul și să-l asiguri că nu trebuie să fie mereu în alertă? Îți acorzi momente de liniște pentru a te deconecta de la fluxul constant de informații și pentru a verifica cum te simți? Participi la activități cu cei dragi și interacționezi cu ei? Sau mai degrabă împărțiți doar același spațiu pentru a sta pe telefon? Îți faci timp să explorezi natura și să te bucuri de artă pentru a-ți îmbogăți sufletul? Dacă răspunsul tău la aceste întrebări a fost de cele mai multe ori ‘nu’, atunci este puțin probabil să te simți cu adevărat în siguranță. Mă simt în siguranță atunci când sunt conectată cu cei din jur și cu exteriorul pentru că atunci fac parte dintr-un întreg mai puternic. Alternativa este cea în care ma simt deconectata, într-o stare de ‘eu împotriva tuturor’. EU, EU și iar EU – tot timpul în garda, gata de atac! Real, așa trăiește și corpul tău, într-o continuă stare de tensiune, pregătit să reacționeze. Nu prea îți permiți să fii flexibil în astfel de momente, nu-i așa? De obicei, această stare de stres se combină eficient cu determinarea și poate conduce la rezultate excelente pe termen scurt. Poți face progrese remarcabile în multe domenii cu un astfel de „combo”. Totuși, pe termen lung, această strategie nu este sustenabilă. Corpul tău va începe să cedeze, manifestând semne că stresul constant îl epuizează și că are nevoie de o schimbare.

Așadar, sper că ai reținut perspectiva integrată pe care o ofer în abordarea unei situații, luând în considerare corpul, sufletul, mintea și mediul – toate acestea sunt interconectate și se influențează reciproc. Nu este vorba doar despre cortizol, hormonul eliberat în momente de tensiune, sau despre un loc de muncă care te suprasolicită, nici despre lipsa de încredere sau orice alt factor privit izolat de întreg. Suntem mult mai mult decât suma acestor elemente, și tocmai din acest motiv, putem deveni cu adevărat flexibili și determinați în același timp. Cum găsești echilibrul între determinarea care te împinge spre obiectivele tale și flexibilitatea necesară pentru a ajusta planurile pe parcurs? Ai o tendință mai mare spre una dintre aceste trăsături? De ce crezi că este așa? Ce factori influențează modul în care îți ajustezi flexibilitatea în determinare? Oferă-ți timp să răspunzi, pornește de la aceste întrebări pentru a înțelege unde te poziționezi ș dacă simți nevoia să explorezi mai mult acest subiect, eu sunt aici.

Cu drag,

Luiza