Copilul învață despre sine, emoții și relații prin experiențele pe care le are și prin oamenii care îl însoțesc în dezvoltarea sa. Psihoterapia poate reprezenta un spațiu în care cel mic își exprimă în siguranță experiența internă și învață să gestioneze situațiile care îl pun în dificultate.
Schimbările, conflictele, provocările specifice diferitelor etape de dezvoltare – toate acestea sunt aspecte firești în viața unui copil, însă nu întotdeauna aceștia sunt echipați cu instrumentele necesare pentru a le gestiona.
Atunci când sunt copleșiti copiii comunică prin comportament. De cele mai multe ori, ca adulți etichetăm acele comportamente ca fiind problematice, însă în spatele lor există nevoi, temeri și griji. Comportamentul fiind doar modul în care copilul încearcă să se adapteze, să facă față unor emoții dificile sau să comunice o nevoie pe care încă nu o poate exprima în cuvinte.
Aceasta este perspectiva din care privesc copii cu care lucrez, fac asta cu blândețe și multă curiozitate pentru trăirile lor interne.
Cadrul sesiunilor
Sesiuni de 50 de minute adaptate nivelului de dezvoltare și nevoilor fiecărui copil.
Procesul începe cu una sau mai multe întâlniri dedicate părinților. Aceste sesiuni ne oferă ocazia să înțelegem contextul familial, istoricul copilului și motivele pentru care solicitați sprijin. Totodată, reprezintă un moment în care puteți adresa întrebări și puteți afla mai multe despre modul meu de lucru.
Ulterior, copilul este invitat să exploreze spațiul terapeutic în propriul ritm. Relația terapeutică se construiește gradual, iar siguranța emoțională reprezintă fundamentul întregului proces.
Pe parcursul terapiei, vom avea întâlniri periodice de feedback și consiliere cu părinții. Acestea au rolul de a susține progresul copilului și de a menține o colaborare eficientă între familie și terapeut.
Durata procesului terapeutic diferă de la un copil la altul și depinde de natura dificultăților întâmpinate, de resursele existente și de obiectivele stabilite împreună. Dezvoltarea și schimbarea au nevoie de timp, iar progresul apare de cele mai multe ori treptat.
Rolul părinților în procesul terapeutic
Succesul terapiei depinde într-o mare măsură de colaborarea dintre terapeut și familie. De aceea, vă invit:
- să participați activ la întâlnirile dedicate părinților;
- să comunicați deschis informațiile relevante despre copil;
- să respectați programările stabilite;
- să susțineți recomandările terapeutice în mediul de acasă;
- să aveți răbdare cu ritmul natural al procesului de dezvoltare și schimbare.
Copiii cresc și se transformă în relație cu cei din jurul lor. Atunci când adulții importanți din viața lor sunt implicați și disponibili emoțional, schimbarea devine mai profundă și mai durabilă.
Ce vă promit:
Siguranță emoțională. Voi crea un spațiu în care copilul să se simtă acceptat, ascultat și respectat.
Respect și lipsa judecății. Fiecare copil este întâmpinat cu deschidere, curiozitate și compasiune.
Confidențialitate. Informațiile împărtășite în terapie sunt protejate conform normelor profesionale. În același timp, părinții vor primi informațiile necesare pentru susținerea procesului terapeutic, respectând dreptul copilului la un spațiu personal și sigur.
Profesionalism. Mă angajez să lucrez conform standardelor profesionale și să continui formarea mea continuă în domeniul psihoterapiei și dezvoltării copilului.
Colaborare. Consider părinții parteneri esențiali în procesul terapeutic și voi încuraja permanent comunicarea și implicarea acestora.
Personalizare. Fiecare intervenție este adaptată particularităților copilului și familiei sale.
Psihoterapia poate fi de ajutor atunci când copilul:
- manifestă anxietate, frici intense sau dificultăți de separare
- are dificultăți în gestionarea emoțiilor
- prezintă schimbări semnificative de comportament
- întâmpină dificultăți de adaptare la școală sau grădiniță
- se confruntă cu probleme de relaționare cu colegii sau membrii familiei
- trece prin schimbări importante precum divorțul părinților, mutarea, pierderea unei persoane apropiate sau apariția unui nou membru în familie
- are dificultăți de încredere în sine
- prezintă simptome psihosomatice fără o cauză medicală clară
- a trecut prin experiențe dificile sau traumatice
- întâmpină dificultăți de atenție, autocontrol sau reglare emoțională
- urmează un traseu de dezvoltare diferit și are nevoie de susținere pentru a-și dezvolta comunicarea, autonomia, relațiile și încrederea în propriile resurse
Cum lucrez eu
Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare și propria modalitate de a învăța. Din acest motiv, intervenția este întotdeauna adaptată particularităților sale, ținând cont de abilitățile existente, interesele, nevoile și contextul familial în care crește.
Îmi propun să creez un spațiu în care copilul să se simtă acceptat, curios și liber să fie el însuși. Un spațiu în care dificultățile nu sunt privite ca defecte ce trebuie corectate, ci ca oportunități de înțelegere și dezvoltare.
Abordarea mea îmbină psihoterapia integrativă, teoria atașamentului, terapia prin joc, elemente din neuroștiințe și tehnici ABA validate științific.
Dacă adulții își spun povestea prin cuvinte, copiii și-o spun prin joc. Joaca reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente prin care copiii învață, relaționează și procesează experiențele de viață. Prin joc, desen, povești, construcții sau jocuri de rol, copilul exprimă emoții, conflicte interne, temeri și dorințe pe care adesea nu le poate verbaliza.
Stilul de atașament reflectă organizarea internă pe care copilul și-o construiește despre relații: dacă lumea este un loc sigur, dacă poate cere ajutor atunci când are nevoie, dacă emoțiile sale sunt importante și dacă poate fi acceptat pentru cine este cu adevărat. În lucrul meu cu copiii acord o atenție deosebită nevoilor fundamentale de atașament:
- nevoia de siguranță și protecție
- nevoia de a fi văzut și înțeles
- nevoia de confort emoțional
- nevoia de validare și acceptare
- nevoia de autonomie și explorare
Atunci când aceste nevoi sunt întâmpinate suficient de bine, copilul dezvoltă încredere în sine, capacitate de autoreglare și relații sănătoase cu cei din jur.
Totodată aduc structură prin elemente de Analiza Comportamentală Aplicată (ABA), metodă utilizată la nivel internațional în lucrul cu copiii diagnosticați cu Tulburare de Spectru Autist (TSA), ADHD și alte dificultăți de dezvoltare. ABA este o abordare bazată pe știința învățării și a comportamentului. Aceasta urmărește dezvoltarea de noi abilități prin obiective clare și adaptate nivelului de funcționare al fiecărui copil.
Un copil NU este adus la terapie de câteva ori pe săptămână și apoi trimis înapoi în mediul său obișnuit așteptându-ne ca schimbarea să apară de la sine. Cele mai importante experiențe de învățare și dezvoltare au loc acasă, în relațiile de zi cu zi.
Din acest motiv, consilierea parentală reprezintă o componentă importantă a procesului terapeutic. Îmi doresc să formăm o echipă în jurul copilului și să lucrăm împreună pentru a înțelege ce se află în spatele dificultăților sale și cum îl putem susține cât mai eficient.
Ședințele de consiliere parentală pot avea loc atât în cabinet, cât și online.
Responsabilitățile tale
Onestitate. Să fiți sinceri și deschiși în discuțiile noastre.
Punctualitate. Să vă angajați să participi la ședințele programate și să comunicați în avans dacă trebuie să anulați. O anulare făcută cu mai puțin de 24 de ore înainte va fi taxată la valoarea completă a ședinței.
Angajament Financiar. Să respectați termenele și modalitățile de plată convenite pentru ședințele de terapie.
Respectarea Spațiului și Timpului Terapeutic. Să tratați cu respect spațiul terapeutic. Ședințele durează 50 de minute și nu pot fi prelungite pentru a nu afecta următoarele programări.
Implicare. Dezvoltarea copilului nu poate fi separată de mediul în care trăiește. Familia reprezintă cel mai important context de creștere, motiv pentru care colaborarea cu părinții este o componentă esențială a procesului terapeutic.