Emoțiile – Cadrul De Referință Prin Care Navigăm Viața

Ce îți pot spune despre emoții? Îți pot spune că ele ne arată ce se întâmplă în interiorul nostru și în relație cu lumea. Îți mai pot spune că ele sunt strâns conectate cu senzațiile corpului nostru și că sunt influențate atât de circumstanțele noastre din prezent, cât și de istoricul nostru emoțional. În fond, emoțiile compun starea noastră de spirit, iar starea noastră de spirit modelează interfața dintre noi și lumea din jur. Eu zic că acest aspect este suficient de important pentru ca tu să aloci următoarele minute pentru a înțelege mai multe despre emoțiile tale.

Perspective Diferite Asupra Emoției

Literatura despre emoții este vastă și dacă te aventurezi să explorezi subiectul vei observa repede că nu există o singură teorie a emoțiilor universal acceptată.  Emoțiile au fost văzute ca reacții a modificărilor fiziologice care apar în corp ca răspuns la un stimul (Lange, 1884),  alți specialiști au argumentat ca emoțiile apar simultan cu reacțiile fiziologice (Cannon, 1927) sau că ele sunt rezultatul interacțiunii dintre reacțiile fiziologice la stimuli externi și interpretarea cognitivă a acelui stimul (Schachter & Singer, 1962).

În prezent, cel mai adesea emoțiile sunt considerate un mecanism de feedback pentru creierul nostru care generează predicții. În articolul anterior, ți-am explicat cum funcționează procesarea predictivă și cum creierul nostru face constant încercări de a anticipa ce va urma. Ei bine, se pare că atunci când realitatea nu se aliniază cu așteptările noastre (sau, mai bine zis, ale creierului nostru), apar ceea ce numim erori de predicție. Aceste erori sunt resimțite sub forma emoțiilor. Cu alte cuvinte, emoțiile sunt o reflexie a modului în care gestionăm incertitudinea și diferențele dintre ceea ce percepem din realitate și ceea ce ne-am imaginat că se va întâmpla (Van de Cruys, 2017; Nave et al., 2020; Hesp et al., 2021). Indiferent de perspectiva prin care alegem să privim emoțiile, un lucru este cert: emoțiile facilitează adaptarea la mediu.

Reacțiile, acțiunile și interacțiunile noastre pot fi ajustate, deoarece emoțiile ne servesc drept indicatori ai experiențelor pe care le trăim.

Exprimarea Emoțiilor

Și totuși, care sunt emoțiile noastre? Am spus în introducere că experiențele din trecut și contextul actual ne impactează felul în care percepem emoțiile. Merg mai departe și îți propun să te gândești la modul în care ai fost învățat/ă să gestionezi ceea ce simți.

Ai crescut cu ideea că plânsul este un semn de slăbiciune?

Sau, dimpotrivă, îl percepeai ca pe o modalitate prin care atrăgeai atenția celor dragi?

Ai avut libertatea și spațiul de a-ți exprima emoțiile sau ai simțit că trebuie să le ții ascunse?

Răspunde la aceste întrebări reflectând asupra copilăriei tale, iar apoi întoarce-te în prezent și observă cum ceea ce ai învățat ATUNCI afectează ACUM. Ce tipare îți influențează modul în care trăiești emoțiile azi?

Dacă negăm sau ignorăm emoțiile ele nu numai că nu dispar, dar se transformă în tensiune interioară, anxietate sau simptome fizice. Totodată, recunoașterea emoțiilor ne oferă posibilitatea de a răspunde cu intenție la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, în loc să reacționăm automat. De exemplu, dacă simți neliniște într-o situație, îți poți acorda câteva minute pentru a respira conștient și a îți calma sistemul nervos înainte de a reacționa cu panică. Ți-am descris o astfel de tehnică în articolul “Corpul Meu Este o Resursă: Sistemul Nervos”. Un alt exemplu este atunci când simți furie sau frustrare într-o conversație și reacționezi cu agresivitate. Pe măsură ce înveți să identifici emoțiile care declanșează aceste reacții, vei putea alege un răspuns mai echilibrat sau constructiv.

Îți las mai jos o imagine cu roata emoțiilor în limba română, însă te încurajez să citești și acest articol foarte bine structurat care îți explică modelul emoțiilor propus de Plutchik (2001).

Așadar, îți poți cultiva acest obicei de a te întreba Ce simt acum? Și, pentru că știi că emoțiile au o expresie fizică, localizează-le în corp: Unde în corp simt emoția asta? Am stabilit deja că ne putem baza pe corpul nostru că ne trimite semnale clare despre ceea ce simțim. Odată, ce ai identificat emoția și cum se simte în corp, întreabă-te Ce îmi comunică emoția asta despre mine în relație cu mediul în care mă aflu?

Folosește această practică și urmărește ce transformări aduce faptul că îți oferi spațiu pentru emoțiile tale. Vreau să subliniez ideea că emoțiile fac parte dintr-o soluție a organismului nostru de a procesa ceea ce ni se întâmplă. Vizualizează emoțiile ca pe acest mecanism care ne permite să eliberăm tensiunea, să depășim disconfortul sau să vindecăm durerea – toate acestea se întâmplă doar dacă lăsăm emoțiile să treacă prin noi. Atunci când lași emoțiile să fie urmează în mod natural și vindecarea. Pe de altă parte, atunci când le reprimăm, ele rămân blocate în interiorul nostru și duc la suferință. Emoțiile au o durată limitată, pe când suferința ne poate însoți ani de zile!

Durerea este o emoție și, ca orice emoție, trece. Suferința, însă, poate rămâne cu noi pe termen lung.

Emoțiile Tale Reflectă Harta Ta Mentală, Nu Lumea Așa Cum Este

Mai precis, emoțiile se nasc din percepție, nu din realitate.

Încerc să cuprind acest concept de percepție subiectivă versus realitate obiectivă de fiecare dată când am ocazia. Dacă în trecut ți l-am explicat folosind neuroștiința, astăzi voi folosi un cadru teoretic din abordarea Gestalt: Hartă și Teritoriu.

Harta reprezintă modul în care interpretăm realitatea (atât internă cât și cea externă), în timp ce Teritoriul este realitatea obiectivă însăși. În tot ceea ce facem, noi ne raportăm la harta noastră, nu la teritoriu, iar fiecare persoană pe care o întâlnim are propria ei hartă asupra realității obiective sau neutre. Foarte simplificat: există un singur teritoriu (o realitate obiectivă) cu N hărți (realitatea subiectivă a fiecăruia dintre noi).

Răspunsurile noastre emoționale au la baza harta, nu teritoriul. Senzațiile pe care le simțim în corp iau naștere pe baza interpretării realității, nu din realitate. Lasă informația asta să se așeze și gândește-te la implicațiile din viața de zi cu zi. Vin în ajutorul tău cu un indiciu: în procesul terapeutic eu nu pot schimba teritoriul clientului, însă pot produce schimbări în harta clientului. Realitatea sau viața își desfășoară cursul ei și în fiecare zi sunt nenumărate posibilități pentru fiecare dintre noi, în funcție de harta pe care o urmăm noi putem ajunge în punctul X, Y sau Z. Cum ți se pare această perspectivă?

Adaug la cele spuse, un studiu care a arătat că felul în care ne simțim depinde mai mult de modul în care ne percepem corpul decât de măsurători obiective ale capacității noastre de a detecta semnalele interne (Ferentzi et al., 2019). Cu alte cuvinte, starea noastră de bine nu este determinată atât de corectitudinea cu care înțelegem ce se întâmplă în interiorul nostru, cât de percepția noastră asupra a ceea ce simțim. Ce ne zice harta noastră despre ceea ce se întâmplă? Spre exemplu, o persoană anxioasă poate interpreta un ritm cardiac accelerat ca pe un semn de pericol și își amplifică stresul. Pe de altă parte, o persoană care practică tehnici de mindfulness și este obișnuită să își observe corpul fără panică va percepe același ritm cardiac accelerat ca pe ceva firesc și își va reduce disconfortul.

Emoțiile sunt un cadru de referință prin care percepem viața. Emoțiile acționează ca “rame” (frameworks) pentru cum interpretam informațiile, ce amintiri reținem și cum luăm decizii.

Am stabilit că felul în care te simți modelează sau afectează harta prin care tu percepi și navighezi în lume. Iar în articolul anterior, am văzut că avem un creier predictiv – el vrea să minimalizeze diferența între ceea ce anticipează că va urma și ceea ce îi comunică apoi corpul că s-a întâmplat. Aceste predicții se construiesc având ca fundație experiențele noastre din trecut. Acum că înțelegi puțin mai bine cum este sculptată arhitectura psihicului tău, te întreb: Cum arată harta ta? Cât de mult este conturată de trecutul tău? Poți recunoaște acele bucăți de hartă care poartă cea mai puternică influență a experiențelor tale din trecut? Și, poate cel mai important, când ai actualizat ultima dată această hartă? Acordă-ți timp să privești lucrurile din acest unghi, să reflectezi la toate întrebările de mai sus și să descoperi ce valoare îți aduce această nouă perspectivă.

 

 

 

 

 

Referințe:

Cannon , W. B. 1927 . The James–Lange theory of emotions: A critical examination and an alternative theory . The American Journal of Psychology , 39 : 106 – 124.

Ferentzi, E., Horváth, Á., & Köteles, F. (2019). Do body‐related sensations make feel us better? Subjective well‐being is associated only with the subjective aspect of interoception. Psychophysiology, 56(4), e13319.

Hesp, C., Smith, R., Parr, T., Allen, M., Friston, K. J., & Ramstead, M. J. (2021). Deeply felt affect: The emergence of valence in deep active inference. Neural computation, 33(2), 398-446.

Nave, K., Deane, G., Miller, M., & Clark, A. (2020). Wilding the predictive brain. Wiley Interdisciplinary Reviews: Cognitive Science, 11(6), e1542.

Plutchik, R. (2001). The Nature of Emotions: Human emotions have deep evolutionary roots, a fact that may explain their complexity and provide tools for clinical practice. American Scientist, 89(4), 344-350.

Schachter , S. and Singer , J. 1962 . Cognitive, social, and physiological determinants of emotional state . Psychological Review , 69 : 379 – 399 .

Van de Cruys, S., Chamberlain, R., & Wagemans, J. (2017). Tuning in to art: A predictive processing account of negative emotion in art. Behavioral and Brain Sciences, 40, 41-42.