Tu cine ești înainte să ți se întâmple ziua? Despre cum așteptările și emoțiile ne pot rescrie drumul, înainte ca el să înceapă!

Acum câteva săptămâni am scris despre emoții având convingerea că i-am dat Cezarului ce-i al Cezarului. Ei bine, cumva, subiectul s-a întors la mine. Întâmplarea a făcut să-mi pice în mâini cartea “Emotional Ignorance” de Dean Burnett, și de acolo, mintea mea a pornit către noi perspective. De data asta, am am reflectat asupra modului în care se leagă emoțiile de procesul schimbării. Despre asta îți vorbesc mai departe, rămâi cu mine!

Ceea ce se întâmplă în jurul nostru (mai bine spus, ceea ce percepem din realitate) ne stârnește emoții. Emoțiile, la rândul lor, dau culoare modului în care vedem lumea – sunt aceea ramă prin care interpretăm viața. Este o șosea cu sens dublu! Acesta este “aha-ul!”- deci NU este un drum cu sens unic. Știi toate momentele acelea când emoțiile ți-au făcut programul și dezastrul, iar tu ai rămas să faci curățenie după? De câte ori ai reacționat disproporționat și ai făcut situația mai rea decât era de fapt? Ei bine, le poți face și tu programul lor! Poți să le influențezi și tu pe ele! Nu prin magie, nu citind în stele, ci cu puțină neuroștiință și antrenament emoțional.

Așadar, folosim, metafora sensului dublu de circulație în folosul nostru. Eu îți descriu mai jos partea de neuroștiință și tu te ocupi de partea cu antrenamentul, deal?

În general, schimbarea apare fie brusc – în urma unor situații de viață profunde și excepționale, fie se poate construi treptat din gesturi mici, repetate, care, în timp devin parte din tine. Legând  această idee de emoții, una dintre rutele posibile pentru transformare este decizia conștientă de a crea, cât mai des, un context hrănitor pentru emoțiile tale. În felul acesta, îți crești șansele să experimentezi mai multe stări de bine într-o zi decât ieri. În timp, asta se traduce prin a construi o perspectivă mai optimistă asupra vieții și, cel mai important, prin ieșirea din acea buclă care te ține în captivitate.

Mecanismul

Menționez adesea natura predictivă a creierului – faptul că el rulează constant posibile scenarii, inspirându-se din trecutul nostru, din tot ce am simțit, trăit și repetat. Dacă zi de zi trăiești emoții negative precum îngrijorare, stres, supărare, el înțelege că aceasta e normalitatea și se pregătește să o repete.

Cu alte cuvinte, creierul are ca scop siguranța și eficientizarea (nu fericirea!), iar tu te trezești dimineața și deja ai o stare de neliniște, tensiune sau pur și simplu fără chef și nu înțelegi de ce. Pentru că pentru creier, e mai important să aibă dreptate decât să fii fericit/ă.

Dacă reușește să anticipeze că vei avea o zi dificilă și chiar așa se întâmplă, el consideră că și-a făcut treaba bine. Odată pentru că a economisit energie folosind o predicție în loc să analizeze totul de la zero (în special atunci când te simți epuizat). În al doilea rând, pentru că realitatea i-a confirmat așteptările: ceea ce a „prevăzut” s-a adeverit. Din perspectiva lui, a fost o misiune reușită.

Mai concret, pățești vreodată să mergi la o întâlnire având convingerea că va ieși prost? „Sigur va întârzia, mereu face așa.” Sau „Știu eu cum o să se termine discuția asta.” Fără să vrei, îți trăiești emoțional viitorul înainte să se întâmple. Simți neliniște, frustrare sau dezamăgire pentru ceva ce încă nici n-a avut loc. Suferi de două ori: o dată în imaginație, și apoi în realitate. Aceasta este consecința atunci când emoțiile negative devin norma.

Soluția

Atunci când alegi să schimbi perspectiva, de fapt manipulezi contextul în favoarea ta. Creezi condiții în care să apară emoții pozitive. La început poate fi greu, pentru că e ca și cum ai înota împotriva curentului. Cu toate acestea, cu fiecare situație în care TU decizi să schimbi ceva în rutina ta pentru a îți genera o emoție pozitivă, faci un pas către acea schimbare mare pe care tu ți-o dorești.

În psihoterapie, vorbim adesea despre părți ale noastre. Facem asta pentru a aduce claritate și echilibru. Dar e important să ne amintim că, dincolo de aceste părți, noi suntem un întreg. Iar atunci când reușim să funcționăm din acest loc de integrare, lucrurile se așază mai sănătos. Așa că da, când lucrezi cu emoțiile tale, chiar și cu o parte mică din tine, influențezi întregul. Și asta face o diferență reală. Atunci când selectezi “știrile” și calitatea informațiilor care ajung către tine, îți menajezi sistemul emotional. Atunci când îți începi dimineața și îți închei ziua cu mici ritualuri, te îngrijești tot de emoțiile tale și ceea ce simți. Când te copleșesc gândurile și te focusezi pe o activitate care să îți mute focusul, tu hotărăști ce emoții îți cresc înlăuntru și ce emoții lași să plece. Observi cum la fiecare pas, există posibilitatea de a lucra către schimbarea pe care o dorești?

Când începi, intenționat, să aduci lucruri pozitive în viața ta, fie că este vorba de oameni, locuri, obiceiuri sau pur și simplu mici momente de liniște, creierul tău începe să le observe. Și dacă le repeți suficient de des, ajunge să le considere noul normal. Astfel, într-o zi, fără să-ți dai seama, te vei trezi mai bine. Nu ca prin minune, ci ca rezultat a fiecărei alegeri diferite pe care ai făcut-o de-a unul timpului.

Imaginează-ți două cărări în mintea ta. Una veche, bătătorită de emoțiile trecutului cu gânduri grele, durere sau frici. Cealaltă, abia începută din dorința de a fi bine. Cu fiecare pas conștient pe cărarea cea nouă ea este tot mai umblată – o potecă familiară pentru mintea ta. Când se conturează mai clar decât cea veche, se transformă în noul tău drum.

Vizualizează cele două cărări și întreabă-te cât de des ai nevoie să pășești, cu intenție, pe cea nouă, până când vechiul drum se estompează, iar cărarea cea nouă devine traseul tău firesc? 

Știu cât poate fi de greu când îți spun: „Felul în care te simți este și responsabilitatea ta.”

Nu pentru că n-ar fi adevărat, ci pentru că mută centrul puterii înapoi la tine. Iar când ești epuizat, asta poate să doară. Totuși, vreau să știi că ceea ce împărtășesc nu e o părere – este ceea ce ne indică cercetările din prezent despre cum funcționăm noi. Eu te invit să primești mesajul nu ca pe o presiune, ci ca pe o posibilitate – o reamintire că direcția îți aparține.

Acestea fiind spuse, uneori, înainte de orice prim pas, avem nevoie doar de odihnă. Păstrează cu tine acest gând: „Am în mine toate resursele de care am nevoie ca să fiu bine.” Și întoarce-te la el atunci când simți că este momentul. Articolul meu despre stres îți poate oferi un cadru în plus dacă mesajul de mai sus te copleșește. Vei găsi acolo întrebări care poate te provoacă, dar și răspunsuri care pot deschide perspective.

În încheiere, amintește-ți că de fiecare dată când alegi conștient să creezi un context în care să simți ceva bun, care îți hrănește emoționalul, ajuți creierul să învețe o altă cale. Una în care nu lași durerea și frica să îți definească realitatea. Fiecare alegere aduce un beneficiu dublu: experimentezi o emoție pozitivă și, în același timp, construiești o nouă cărare, pas cu pas.

Tot ce îți propun astăzi este să înțelegi acest mecanism, să-l lași să se așeze în tine și să-l folosești atunci când poți – sau, mai degrabă, atunci când simți că nu mai poți să mergi pe aceeași cărare veche. Sper să-ți fie de folos. Și dacă apar întrebări pe drum, sunt aici.

Cu drag,

Luiza